Hollywood is a place where they'll pay you a thousand dollars for a kiss and fifty cents for your soul.
 
AcasaAcasa  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiţi | 
 

 Colorful |

In jos 
AutorMesaj
.Moon Yunho

avatar

Mesaje : 11
Data de inscriere : 11/09/2011
Localizare : &. a boat on the sea

MesajSubiect: Colorful |   Dum Sept 11, 2011 12:51 pm

OOC Luni, ora 11:00
"Te urăsc în culori şi mai presus de curcubeu..."
BIC



    Într-o pereche de pantaloni albi, largi şi cu câteva zeci de buzunare pe-alocuri s-a pus în dreptul oglinzii. Nehotărât, se uită la cele două umeraşe pe care erau frumos aranjate o cămaşă în carouri, respectiv un tricou alb cu diferite inscripţii pe el. Nu e singura dată când poate spune că un juriu i-ar prinde foarte bine în astfel de cazuri. Xeno, de fire, nu ascultă părerile celor din jurul lui, dar este evident că nici singur nu poate lua o biată hotărâre. Cu mâna dreaptă îşi mai aranjează nişte fire de păr ce-i vin în ochi, după care alege cămaşa în carouri. Culoarea ei de un albastru pal nu s-ar potrivi decât cu tenişii cei noi, însă dacă pentru băiat asta înseamnă să arate măcar odată civilizat, atunci no comment.
    Intră în baie şi în următoarea jumate de minut iese. Se încalţă şi cu tenişii, punându-şi în viteză telefonul mobil într-un buzunar de la pantaloni. E târziu, iar tipa aceea Annie, Anne... sau oricum ar chema-o sigur nici nu are chef să-i ţină predică lui Yunho, dar nu se ştie sigur. În primul rând, nu-l cunoaşte şi în al doilea rând ; ăsta nu cred că mai există. Însă există un al treilea, iar acesta e mai mult o curiozitate: DE CÂND SCOT EU LA PLIMBARE CÂINELE TIPELOR CE NICI NU LE CUNOSC?! Probabil de când prietenii îl provoacă să bea şase doze de bere şi câteva pahare de whisky, ca mai apoi să aibă tupeul de a se da la toate fetele din local şi să le promită serenade la balconul apartamentului, plimbări sub clar de lună sau chiar să le plimbe animalele de companie.
    Se pălmuieşte uşor pe frunte când realizează puţin câte puţin din toate cele petrecute noaptea trecută şi iesă pe uşă în fugă. La capătul holului un pui de Pekingese, mai pe română un Pechinez, stă (,) capul plecat într-o parte parcă urmărindu-i orice mişcare a tipului. Cu o zgardă de un mov închis la gât, aşteaptă liniştit la capătul scărilor dintre etaje.
    Le-am văzut pe toate. Micşorează viteza paşilor săi şi analizează atent câinele. Nu pare deloc deranjat că a fost lăsat de stăpână singur, singurel, printre străini. Odată ajuns în dreptul puiului de căţel se apleacă şi-l ia în braţe. Îl priveşte în ochi fix şi zâmbeşte tâmb în colţul gurii.
    -Neh, hai la plimbare mogâldeaţă, dacă tot i-am promis stăpânei tale... Lasă jos pechinezul şi atrânge capătul zgărzii în pumn, coborând pe rând treptele ce duc la parter.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Kim Min Rin

avatar

Mesaje : 13
Data de inscriere : 10/09/2011

MesajSubiect: Re: Colorful |   Lun Sept 12, 2011 12:19 am

Pocky nu suporta să se trezească atât de târziu, mai exact, la ora unsprezece. Se simţea ca şi cum ar pierde o grămadă de lucruri şi deseori aşa se întâmpla. Cum prietenii ei erau foarte matinali şi dimineaţa erau complet nebuni, ea pierdea totul. Era amuzant pentru ea să stea cu amicii săi dimineaţa, când se întâmplau tot felul de nebunii. Dacă ar vedea-o cineva străin, nu ar zice că ar fi ea în stare să stea cu tot felul de persoane care se numesc prietenii ei. Ei bine, ea nu prea făcea cine ştie ce. Nu se făcea de râs ca ei, şi abea dacă scotea un cuvânt în jurul lor. Credea şi încă crede că nu e îndeajuns de bună să fie prietenă cu ei. Nu are atât de multă încredere în propriile forţe aşa cum pare.Încearcă să pară mai dură în faţa persoanelor.
S-a ridicat lent din pat, ciufulindu-şi părul care oricum stătea în tot felul numai cum dorea ea nu şi aproape că o luă la fugă către dulap să-şi scoată hainele. Nu exagera niciodată cu îmbrăcămintea, aşa că îşi scoase o pereche de pantaloni scurţi albi şi un maieu negru, strâmt. Era destul de cald în acea zi, după cum se vedea de la geam. Era soare şi adia foarte puţin vântul. Da, da, foarte puţin, dar îndeajuns încât să îi strice părul său foarte frumos aranjat, mai exact, o şuviţă de păr o avea prinsă în sus, exact ca o copilă de clasa întâi. Îi stătea drăguţ, chiar dacă arăta ca o copilă de vreo şapte ani. Îşi puse şi trei brăţări la mâna dreaptă, apoi se încălţă cu teneşii albi şi ieşi în grabă din apartament. Trebuia să se ducă să cumpere un cadou unui băiat şi ugh, era super greu pentru ea să caute un cadou pentru cineva de sex opus. Nu ştia ce vor băieţii de ziua lor, aşa că avea nevoie de păreri. Deci, îşi va suna prietenii în disperare.
A început să coboare scările repede, neţinându-se de bara din stânga şi când dădu de un băiat şi un câine. Avea viteză atunci şi sigur ar fi reuşit să îl lovească ori pe tânăr, ori pe câine. Aşa că, a încercat să încetinească, dar a sărit peste o treaptă, reuşind astfel să cadă pe spate şi se zgârie pe picioare din cauza treptelor. Penibil. Ea era tot timpul atentă la cum mergea, şi era groaznic să cadă, aşa, pe spate, chiar în faţa unui băiat care în clipa următoare va începe să râdă de ea. A oftat, atingându-şi picioarele zgâriate. Totul se întâmplase prea repede, după cum realizase fata.
Şi-a atins o zgârietură, că na, cine nu face asta ca să vadă cât de mult doare? Ei bine, pe ea o ustura destul de tare, făcând-o să scoată un mic sunet de durere.
-Pabo, pabo, pabo Min Rin, murmură ea printre dinţi, muşcându-şi buza inferioară.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
.Moon Yunho

avatar

Mesaje : 11
Data de inscriere : 11/09/2011
Localizare : &. a boat on the sea

MesajSubiect: Re: Colorful |   Lun Sept 12, 2011 11:00 am

Cu o mişcare lentă îşi întoarce corpul spre fată, privind-o dispreţuitor. Înţelege că tocmai era să dea peste el şi nu-i convine, chiar dacă această puştoaică acum pe jos, făcând pe covoraşul roşu întins la picioarele lui Yu, pare că a vrut să evite în totalitate să se ciocnească de el; cu ce îl mulţumeşte pe băiat? Oricât de micuţă şi adorabilă este fata, Yu nu poate sări dintr-un singur pas pe ea, ajutând-o. Doar nu a fost vina dânsului că aceasta se grăbea. Oare nu a învăţat-o părinţii ei că nu e voie să alerge pe scările unui hotel, sau pe scări în general? Câtă neatenţie, atât din partea părinţilor dar şi din partea tinerei.
Îşi alungă pe rând fiecare gând rece şi oftează scurt, aşezându-se cu genunchii pe marginea unei trepte, fiind acum la acelaşi nivel cu puştoaica.
- Eşti bine ? O întreabă pe micuţă cu un ton distant şi oarecum transparent. Motive pentru care i-ar păsa de o fată nu are, defapt... nu prea îl interesează nimeni din jurul lui. Atâta timp cât el primeşte tot ce cere şi se simte bine, nu prea dă importanţă şi celorlaltor din jurul său. Cam dur, ştiu. Şi el ştie deasemenea, dar odată ce s-a învăţat cu nărav şi mofturi, e clar că nu poate face acum pe-a Uşa de Biserică. Ar fi fost mai puţin dureros să te loveşti de mine. Adaugă imediat după şi îi analizează atent fiecare mişcare a fetei. Acum, îmbrăţişată de scări, îl face pe Yu să se gândească dacă el ar fi fost cel de pe jos şi puştoaica din dreptul lui, peste dânsul. Mda, categoric ea nu s-ar fi lovit chiar în acest hal, iar dacă el, Yu, era cel care săruta podeaua, atunci... atunci ce? Nimic. Probabil nu avea să păţească cine ştie ce. În plus, într-un fel sau altul, acum când se uită mai atent la puştoaică, parcă şi-ar dori să fi dat peste el, decât să încerce să-l evite. Cu vârful degetului arătător îi acoperă rana fetei, provocată pe buza inferioară chiar de către ea însăşi. Urăşte ca cineva să facă astfel de gesturi în faţa lui. Dispreţuieşte modul de gândire a acelor persoane şi cu greu încearcă să se împace cu ideea că te-ai răni de unul singur, doar dintr-o stupizenie. E şi normal pentru cineva ca el să nu fie de acord cu chinuirea propriului corp. Nu neapărat pentru că (,) consideră că e dureros, dar e şi incorect faţă de acea persoană, faţă de corpul acelei persoane. Mai ales când buzele pe care tocmai le-a atins sunt atât de calde şi moi. Eăh, nu e bine Yunho! Se mustră în minte de unul singur realizând că mintea i-a luat-o la guană imediat ce a simţit buzele fetei. Şi nu e ceva de separat, dar mai că se poate trezi cu un pumn sau un şut unde-l doare mai tare din partea puştoaicei.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Kim Min Rin

avatar

Mesaje : 13
Data de inscriere : 10/09/2011

MesajSubiect: Re: Colorful |   Lun Sept 12, 2011 12:30 pm

Chiar durea, şi ca să fie totul şi mai frumos, îi dăduse puţin şi sângele la buză. Inteligentă mişcare, Pocky. Ar trebui să faci asta mai des, poate atragi nişte vampiri de prin Transilvania. Meh, dacă ar fi un vampir sexay ar fi acceptat. Sau poate nu, având în vedere că ei îi e frică de orice lucru micuţ, iar când era mică se speriase de umbra ei. Era ciudat, bro. Se mişca ea, aşa făcea şi umbra. Se simţea urmărită şi nu îi plăcea acel sentiment stupid. Nu, nu.
Se sprijini cu mâinile pe suprafaţa scărilor şi dădu să se ridice, dar în faţa ei apăru acel băiat, care dintr-odată părea interesat de fată. Prin „interesat” mă refer că a întrebat dacă e bine, chestii de ăstea, duh. De ce îi pasă lui, totuşi? Nu trebuia să plimbe câinele, dacă făcea acolo ceva mirositor şi nu foarte plăcut? A clătinat din cap în semn că da, nefiind în stare să scoată vreun cuvânt când el o privea aşa şi în câteva clipe, îi atinse buza inferioară. E cumva un vampir? O va muşca? OMG, devine şi ea vampir? Genial! În momentul ăsta, chiar dacă nu îl cunoaşte, ar fi început să ţipe: „Vampiiirr! Vampir!” dar ar fi sunat ciudat chiar şi pentru ea. Mă rog, ea tot timpul făcea unele lucruri prea ciudate, dar acum, având în vedere că nu-l cunoaşte, va încerca să dea o impresie bună. Bineînţeles, asta după ce el îşi va îndepărta mâna. Însă, după cum pare, nu are de gând să şi-o ia prea repede, aşa că, Min Rin îl apucă de braţ şi i-l îndepărtă, ştergându-şi ea sângele de pe buză. Se şi ridicase în mai puţin de o fracţiune de secundă, ştergându-şi pantalonii albi care acum dădeau înspre un gri spălăcit. Helău, lumea trebuie să mai spele scările ăstea! Nu se spală singure, hello! Oh, gânduri zăpăcite, staţi cuminţi, tsk tsk. O face-ţi pe Pocky să se simtă ca şi cum ar vorbi cu un prieten imaginar care îl pierduse de mult timp. Încă îi e dor de el, e ca şi cum a pierdut o parte din sufletul său.
-Oh, mai puţin dureros? Şi dacă... cădeai tu? A întrebat ea cu vocea sa feminină, nu foarte subţire dar nici foarte groasă, ci între, care era destul de plăcută. Îl privise în ochi, mâinile sale fiind acum încrucişate la piept, ca şi cum l-ar fi certat sau ceva de genul. Mai trebuia să dea şi din picior şi scenariul său era complet. Îl amuzase acest lucru, iar pe chip îi apăru încetul cu încetul un zâmbet micuţ şi adorabil, buzele sale pline şi rozalii asortându-se cu obrajii săi care prinseseră cam aceeaşi culoare. Era destul de ciudat pentru ea să fie privită aşa, deci, s-a înroşit foarte suptil şi totuşi drăguţ.
Şi-a dus o mână în păr, dându-şi câteva şuviţe după ureche asta pentru că atunci când a căzut, părul i se deranjase cât de cât. Acum că părul stătea la fel de bine ca la început, vârfurile degetelor îi acoperise mica parte mai roşie de pe buze. Ei bine, acum chiar trebuia să se aştepte la miile de întrebări din partea prietenilor.Uhh, ura asta. O mai păţise odată când a fost muşcată de buză de un amic. Provocări tâmpite şi mai ales cine le-a creat!
Ochii săi acum se plimbau în voie asupra băiatului, examinându-i până şi cel mai micuţ detaliu, care, totuşi ei i se părea interesant, iar mai apoi, privirea i se opri la picioarele ei subţiri şi nu foarte lungi. Avea un metru şi şaizeci şi cinci, deci, faţă de el, era destul de scundă. Avea nişte zgârieturi foarte frumoase, ce pot să spun.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
.Moon Yunho

avatar

Mesaje : 11
Data de inscriere : 11/09/2011
Localizare : &. a boat on the sea

MesajSubiect: Re: Colorful |   Mar Sept 13, 2011 11:31 am

Ăh, firar. A stat chiar aşa mult cu degetul pe buza fetei încât a ajuns să fie îndepărtat forţat. Inteligent, foarte Yu! Şi mai ales, de când este el astfel îndepărtat de o fată. Mamiiii!! Extratereştrii m-au făcut hidos şi acum nici puştoaica asta mică nu mă mai priveşte ca un model. Yeuu, ce model. Pun pariu că arăt precum o maimuţă cu clopoţei în vârful cozii şi urechile lungi ca de elepant! Elepanţii sunt drăguţi, deşi nu se compară cu pisicile. Acum că băiatul are urechi de elepant, căci probabil ăsta e singurul motiv pentru care a fost îndepărtat într-un hal de nehal de către o fată, poate spune clar şi răspicat: URĂSC ELEPANŢII, PICOIAŞII-S ADORABILI!
Se ridică de jos şi îşi duce ambele mâini la urechi, acoperindu-şi-le. Dar nu că are îndradevăr impresia că arată precum un elepant, doar încearcă să-şi ceară scuze de la puştoaică pentru gestul de mai devreme. Cam nepoliticos adevărat, dar ce să-i faci? Dacă el e cu ale lui şi abia îi lasă pe restu' din jurul său să facă o mişcare fără voia lui. Năravul acesta...
- Păi dacă cădeam eu... nu prea conta nu? Ridică dintr-o sprânceană şi dă uşor din umeri. Nu era mare scofală să cadă el. Probabil dacă s-ar fi ales cu câteva julituri în coate, vânătăi pe faţă şi restul rănilor, vizibile sau nu ale fetei, ar fi inspirat fotograful pentru o nouă tendinţă în modă sau ceva de genul. Mda, nici gânditul nu e punctul lui forte. Pe lângă politeţe, înţelegere, ascultare, sinceritate şi lista poate continua înşiruită în zeci de pagini. Deşi, politeţe, uh asta suntem cu toţi de acord că a dat dovadă de ea. Cel puţin de această dată. Adică, dacă vezi un tip cu răni nu e cine ştie ce. " Eh că ăla s-a încăierat bla bla". Pe când, cine ştie ce se poate spune despre o puştoaică ca tine cu astfel de zgârieturi. Adaugă şi trage puţin de zgarda căţeluşului care este nerăbdător să iasă din hotel. Nu-i singurul. Chiar şi Yu a ieşit din cameră cu gândul că astăzi nu va mai păţi nimic prostesc, dar se face cum se face, necazul îl loveşte. Sau în cazul de faţă îl ocoleşte, dar tot nu poate sta departe de el. Soartă crudăă! Următoarea mişcare e să dea divorţ de ea, oricum înafară de faimă printre modele nu i-a adus prea multe. Asta şi... multă, multă concurenţă.
De parcă acum se mai caută muşchi, mers la sală şi tot felul de gigolo. Nooh~ La modă e să fi natural, aşa cum te-ai modelat pe trecerea timpului nu trasul de fiare şi alte energizante, operaţii. Geezăs, e singurul care se place aşa cum e? Cu toate că pare cam nătărău în ce face şi spune nu face decât să se comporte natural, nu ca restul.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Kim Min Rin

avatar

Mesaje : 13
Data de inscriere : 10/09/2011

MesajSubiect: Re: Colorful |   Mar Sept 13, 2011 12:52 pm

Nu prea conta? Oh, really? Ba da, frate! Cine ştie ce admiratoare avea el care urmau să o omoare pe săraca fată care NU era o puştoaică. Deci, nenea, ar trebui să încetezi de pe acum să îi zici puştoaică. Ura să fie strigată în aşa fel de cineva. Avea şaisprezece ani, deci nu mai trebuia să fie strigată „puştoaică”, nu? Şi nici micuţă, deşi era aşa. La înălţime mă refer! Era chiar scundă faţă de el şi faţă de majoritatea fetelor de vârsta ei. Ei bine, ar fi putut purta tocuri, dar erau super enervante uneori. Ea se enerva numai când auzea acel sunet care îl provocau, abea apoi se enerva că nu putea să alerge, să meargă prea bine şi nu mai ştiu ce. Prefera teneşii. Erau super comozi faţă de pantofii cu toc.
-Sincer, nu vreau să mă omoare vreo admiratoare de-a ta că mi-ai atins buzele şi mai ştiu eu ce, aşa că... A coborât o treaptă, împingându-l pe băiat într-o parte cât să poată trece pe lângă el. scuză-mă, a continuat imediat după ultima sa replică şi îşi aranjă hainele în aşa fel încât decolteul maieului să fie şi mai adânc. Nu făcuse asta intenţionat, dar, cum nu era sigură că praful de pe pantaloni se şterse, a tras maieul mai în jos, cât să acopere acea parte. Perfect acum.
Coborî încet scările,nedorind să cadă din nou şi acum pentru că s-a împiedicat de nu ştiu ce. Clar nu avea de gând să se facă a doua oară de râs în faţa lui Mr Hottie. Da, aşa o să-i spună de acum, având în vedere că nici nu s-a prezentat, deşi a continuat să vorbească despre altele. Nu suporta ca cineva să vorbească [,] cu ea şi să nu-i ştie numele. E ca şi cum ar vorbi cu un străin de care ar trebui să se îndepărteze cât de repede poate.
Dintr-odată se opri, întorcându-se parţial către băiatul din spate şi schiţă un zâmbet adorabil.
-Ah, şi eu nu sunt o puştoaică, okay? Annyeong! Îi făcu cu mâna, coborând mai repede treptele, asta până când îşi duse o mână în păr şi simţi că o mică clămuţă era dispărută. COMPLET DISPĂRUTĂ. Poliţia, da? Deja îşi imagina afişe pe geamuri, copaci, etcetera gen: WANTED! Clămuţă albă cu o inimioară pe ea pe care scria numele unui băiat „Kim Junsu”. Ei bine, Kim Junsu era un băiat la care ea a ţinut mult, sau cel puţin aşa credea ea. Ar fi făcu t orice pentru a-l păstra lângă ea, dar nah, normal, trebuie să apară vreo bitch şi să i-l fure, nu? Da, normal că aşa trebuie să se întâmple mereu. El îi dăruise acea clamă, cu numele lui, doar pentru a nu-l uita. Ei bine, adora clama aceea nespus de mult. Era atât de simplă şi totuşi atât de elegantă, şi în plus, se potrivea la orice.
S-a întors pe călcâie şi o luă la fugă către locul unde căzuse, trecând pe lângă tânăr de parcă era x-woman. Trecuse repede pe lângă el, fără să-l privească sau mai ştiu eu ce. Dacă i-ar fi întâlnit privirea sigur s-ar fi înroşit şi nu dorea asta de nicio culoare. Era timidă în adâncul sufletului său, şi până la urmă ,era o fată. Toate fetele sunt timide, doar că ascund foarte bine asta prin atitudinea de bitch sau rece. A privit atentă scările şi... nici urmă de clama ei. Oh, unde mai era şi ea acum când se grăbeşte, hm?! Înghiţise în sec şi lăsă baltă căutatul de una singură. Va cere ajutorul lui Mr Hottie, pentru moment.Cum el nu ajunse prea departe, îl urmă cu paşi mărunţi dar hotărâţi şi îl apucă de antebraţ, strângându-l destul de tare pentru o „puştoaică” ce e ea şi se duse în faţa sa.
-Erm...Mr Hot- Oh mai gawd! Era să îi zică „Mr Hottie”. Nu e bine. Aşa că, a început să fredoneze melodia de la 2NE1 „I am the hottest”. Taratatatatata, 2ne1, te-ai prins?Haha. În fine, ai văzut cumva o clamă cu o inimioară şi numele unui băiat pe ea? Întrebă cu sufletul la gură sperând că va zice „da!” şi să i-o dea.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
.Moon Yunho

avatar

Mesaje : 11
Data de inscriere : 11/09/2011
Localizare : &. a boat on the sea

MesajSubiect: Re: Colorful |   Mar Sept 13, 2011 9:59 pm

Vorbeşte serios? Să sară o admiratoare de-a lui pe dânsa? Ăm, posibil. NO! Cel mai probabil nu ar permite el aşa ceva, deşi nici nu se gândeşte la asta. O fi el mitocan şi toate alea, dar niciodată nu a considerat că e înconjurat de astfel de "admiratoare". Până la urmă nu e vedetă de film, vedetă rock sau pop. Dăh, atunci sigur nu avea de gând să mai iasă din camera lui, cine ştie peste ce obsedaţi mai nimereşte din când în când.
Şi-a mutat atenţia asupra căţeluşului care acum o luase înaintea lui. Se grăbea, se grăbea rău de tot Nea' Mogâldeaţă ăsta. Ratează o şedinţă importantă, o întâlnire cu prietena lui, sau una dintre. Cine ştie câte căţeluşe i-au căzut la picioare având o viaţă cu o actriţă. Actriţă, atât a reţinut despre tipa aia, nimic mai mult nimic mai puţin şi bănuiesc că nici nu era nevoie să reţină ceva mai mult. Pff, de notat; Niciodată nu mai ieşii cu prietenii. Te vor supune la chinuri inimaginabil de stupide! Oftează scurt şi atenţia îi este furată de replica fetei. Nu e puştoaică, atunci ce? Ursuleţ din turtă dulce? Neh, atunci ochii i-ar fi din acadele, braţele din ciocolată albă, păru din vată d ezahăr. DULCIURI! Nu, nu-i voie, îngraşă. Yu ştie ce spune. Ultima dată când a mâncat o bucăţică de ciocolată, s-a urcat pe cântar după zece minute şi avea cu şapte kilograme în plus! Vă daţi seama că de la o biată bucăţică de ciocolată a pus pe el şapte kilograme? Bine, ciocolăţica (,) ca ciocolăţică, dar şi cântaru fusese schimbat de maică-sa care dorea să se îngraşe. Ete, mamă ciudată. Ce doamnă vrea să se îngraşe şi să nu arate precum un fotomodel? În plus, dacă puştoaica asta de faţă... um tipa, fata asta de faţă cu el e îndradevăr din dulciuri, numai privind-o iar creşte glicemia. Ceea ce momentan nu i s-a întâmplat. Momentan, sună aiurea. Deci nu i se va întâmpla vreodată. Ea e ea, necunoscută lui. El e el, necunoscut fetei. D`oah, logica asta.
Cu paşi mărunţi urmează căţeluşul ce se îndreaptă singur către uşa hotelului. Am spus eu că-i foarte bine educat, tot ce-i lipseşte; o pereche de ochelari. L-ar face să pară numai bun de Oxford.
-Şi mă rog ce-i chestia aia care o ţi în gură mogâldeaţă? Încearcă să ajungă în dreptul pechinezului, privin mai atent obiectul din gura lui. Nu poate să-şi dea seama ce-i şi mai ales de unde a apărut. Asta până, " o clamă cu o inimioară şi..." OMO! NINE-ONE-ONE! Un salvamar, pompier ceva, se îneacă mogâldeaţă! Ţinteşte cu privirea clămiţa din colţii căţeluşului, cam îngrijorat. Normal că-şi face griji. Şi nu, nu pentru clămiţă. Un biect accesoriu, o găseşte oriunde. Sau stai, a spus numele unui băiat. Pfoa, dacă Yu n-o păţeşte din partea stăpânei căţelului pentru că l-a lăsat să se înnece, atunci sigur de la fata asta. Clămiţă cu numele unui băiat, mai nou aşa se face? Oferi prieteni tale un accesoriu cu numele tău sau ceva de acest gen? Interesant. Xeno cum de nu ştia? Ah da, nu prea ascultă ce se petrece în jurul lui. Urât. Şi cel mai groaznic lucru este că astăzi pare să descopere cum e el zi de zi. Asta nu-i groaznic, e ciudat.
Sigur nu el a fost lovit mai devreme, dar comportamentul lui, sau măcar gândurile ce-l abat, spun altceva. Acum rămâne de văzut cine moare şi nu. Ori căţeluşul, ori Yu. Bănuiesc că oricare ar fi dintre cei doi, lumea ar fi un loc mai bun. Ha, ce glumă. Sărmanul Yunho îi va simţi lipsa luio Yunho. Da, da. El îşi va simţi lipsa. Dă uşor din cap şi se aşează în genunchi în faţa puiului de căţel.
-Nee! Cuţuuu' dă la tati ce-ai în gură, dacă nu îl chem pe domnu' ăla de confiscă câinii străzii. Încearcă să se apropie cu mâna stânga de botul căţelului, dar fără şanse, imediat ce-i observă acţiunile băiatului, animăluţul începe să mârâie. URĂŞTE CÂINII! Rasă nouă adăuga după elepanţi, sau poate chiar în faţa elepanţilor. Prieten cu animăluţele pe naiba. Nu se înţege bine nici cu oamenii, dapăi cu animalele. Ce rasă rară poate fi şi el. Tot ce-i mai trebuie să afle e că reuşeşte a comunica cu cineva numai la ore fixe.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Kim Min Rin

avatar

Mesaje : 13
Data de inscriere : 10/09/2011

MesajSubiect: Re: Colorful |   Mar Sept 13, 2011 11:30 pm

Ew, detesta câinii şi acum, clămiţa ei specială este între dinţii lui. Nu va arăta prea bine după ce va reuşi să o recupereze de la câine. Cum... Doamne. Ce câine nebun. O să se înece dacă va continua aşa, iar tânărul nu prea face nimic să scoată acea clămiţă a ei. Îi era frică de el că a început să mârâie, sau ce? Oh. Ce fel de băiat de nouăsprezece ani e el? Poate că vă întrebaţi de unde ştie ea câţi ani are. Ei bine, el cum e model, a apărut prin reviste şi internet, astfel aflând ea de tânăr. În schimb, nu mai ştia numele. Oricum, nu prea cred că avea nevoie de numele lui, nu?
-Ugh, eşti şi tu bun la ceva, înafară să stai să te fotografieze mii de persoane? Întrebă ea mai mult pentru sine, şi se lăsă pe vine, începând a mângâia acel... lucru cu viaţă. După ureche, pe cap, peste tot şi nu ştiu cum îl făcuse, dar a lăsat clama jos. Problemă rezolvată, murmură ea cu un zâmbet larg pe chip, ochii-i micşorându-se încetul cu încetul. Eye-smile. Cât le mai plăceau prietenilor că ea are eye-smile. Tot timpul veneau cu mii de complimente legate de asta. NUMAI de asta. Era enervant să fie complimentată numai din cauza acelui eye-smile. Avea şi corpul frumos, hei! Da, chiar aşa. Pentru şaisprezece ani, în Coreea, era o raritate ca vreo fată să aibă formele ca ale ei. Şi mai nou, ha, dacă ai sânii mai mari, lumea te caracterizează ca o fată uşoară, eventual una de la colţul străzii. Oh really...? Ura când oamenii o caracterizau în acest mod. Ea nu era deloc aşa, şi nu e ca şi cum ea a ales să aibă aceste forme, nu?
A privit clama din mâna sa atent, observând pe inimioară tot felul de zgârieturi, şi unele litere din nume erau şterse. Nu.se.poate.aşa.ceva. Era singura clamă pe care o purta atât de des şi acum acest câine nemernic i-a stricat-o! Şi marea vină e a tânărului. Dacă mergea în continuarea şi nu o întreba dacă e bine sau mai ştiu eu ce, ea putea găsi clama intactă pe scară. Dar nu, de dimineaţă trebuie să îi meargă mereu totul pe dos. Clămiţa aia îi aducea şi noroc, deci dacă o purta azi, putea găsi cadou! Însă, nu numai clămiţa îi aducea noroc. Ci şi o pereche de chiloţei cu Hello Kitty! De mică a fost terorizată din cauza asta. Ea cum purta fustă mai mereu, erau tot felul de perverşi care erau curioşi de ce Doamne iartă-mă se află sub aceea şi de atunci toţi îi ziceau Hello Kitty. Era urât. Îi purta numai la teste şi tot felul de examene, okay? Nu era chiar atât de copilăroasă.
-Vezi...? vocea sa era undeva îndepărtată, privirea la fel. Nu suporta să îşi vadă clama tot preţuită în halul acesta! Avea nevoie de una nouă şi la fel ca asta. Nu e ca şi cum mai ţinea la Junsu, dar clama aia însemna mult pentru ea. Clama nu Junsu, da?
-Eu ce fac acum? Întrebă din nou, ridicând privirea către băiat, cu ochii aproape înlăcrimaţi şi îşi muşcă din nou buza, doar că nu atât de tare încât să îi dea sângele. Avea o rană, şi nu o mai dorea şi pe a doua. Cu siguranţă nu mai dorea o a doua, altfel ar fi primit întrebări şi de la părinţi, mai ales de la Tati. Ugh, tati încă crede că ea nu a avut primul sărut. Îmi pare rău să te anunţ, tati, dar primul ei sărut a fost furat de un amic din cauza unei provocări. Oh, provocări tâmpite. Îmi plăcea clama asta cel mai mult! Tonul său se schimbase de mai devreme, devenind mai trist. Ea îşi îndoi buza inferioară, parcă rugându-l să i-o înlocuiască [,] cu o altă clamă, dar era sigură pe o parte că nu se va întâmpla asta. De ce ar face asta, din moment ce nu o cunoaşte? Şi probabil şi-ar fi stricat reputaţia dacă l-ar fi văzut cineva cu Min Rin, ea fiind atât de micuţă şi nu îndeajuns de frumoasă pentru el. Ei bine, asta era doar ce credea fata. Putea fi contrazisă uşor.
-Ah, ai cumpărat revista aceea unde apare băiatul de care ţi-am zis? O voce de fată întrerupse tăcerea şi imediat se panică. Băiat, revistă, cumpărat. OMG. E vorba de el poate. Stai calmă, nu te panica. Oh, prea târziu. Se întoarse cu spatele la el aşteptând ca fata să treacă. Ea trecuse pe lângă Min Rin, privindu-l cu nişte ochi dulci pe tânăr, iar pe ea, o privi de parcă în clipa următoare o va omorî. Oh, grozav.
-Ai face bine să nu te atingi de Yunho, spuse fata pe un ton răstit, făcând-o pe Min Rin să se ducă în spatele tânărului. Ce... matur.
-Cine e Yunho? A întrebat Minnie şi făcu ochii mari. Yunho de la TVXQ? Începuse să râdă deşi în interiorul său acum fugea până undeva prin Narnia. Tânăra arătă cu degetul spre băiat şi se apropie încet de Min Rin. OMG, o va bate. O va bate. Asta e o bitch şi o va bate rău de tot. OMG. MIN RIN, RUN BISH, RUN!
-Ohhai Yunho... Bye Yunho, a făcut cu mâna şi în clipa următoare o luă la fugă pe scări, simţindu-şi inima bătând cu vreo 200 kilometri pe oră. Nu ştia unde o să se ducă, dar trebuia să se ascundă până va scăpa de acea fată care probabil acum îl mozolea cu pasiune pe Yunho.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Colorful |   

Sus In jos
 
Colorful |
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
MY LIFE. YOUR ENTERTAINMENT! :: The Dixie Hollywood :: Scari-
Mergi direct la: